copii

Etape de dezvoltare : 3-12 ani – copilul preșcolar și școlar

Este esențial, spun specialiștii, să învățăm despre etapele de dezvoltare ale copiilor, în funcție de vârstă. Atât pentru părinți, cât și pentru profesori sau profesioniștii care lucrează cu ei. Le înțelegem și le acceptăm mai ușor comportamentele, nu mai luăm reactivitatea lor atât de personal și, important, suntem mai calmi și răbdători, în momentele de criza/tantrum. Medicul psihiatru Ema Andrei explică în materialul de mai jos cum evoluează copilul de la grădiniță în mediul școlar, ce comportamente trebuie încurajate sau care dintre ele ar trebui să ridice semne de întrebare. De ce sunt importante toate emoțiile și nu doar cele de bucurie/fericire și de ce e bine să învățăm copilul să găsească singur soluții sau chiar să experimenteze emoții precum frustrarea sau dezamăgirea.

Copilul la grădiniță 3-6 ani

„La integrarea în colectivitate la grădiniță și, ulterior, la școală, este important ca părinții să fie atenți la ce învață copilul și să extindă acele cunoștințe, să le generalizeze și în mediul de acasă. Încurajăm, în continuare, relaționarea cu egalii de vârstă, discutăm cu educatorii, astfel încât fiecare copilaș să participe la activitățile de grup, pentru că este posibil să avem copii care poate sunt mai retrași, poate nu doresc să se implice și fiind niște copii liniștiți, să fie lăsați cu jucăriile lor. Nu îi lăsăm singuri. Îi aducem între ceilalți copii și îi încurajăm să participe la aceste activități” – spune medicul psihiatru Ema Andrei.

„Este benefic ca acești copii să înceapă și o activitate fizică, discutăm cu copilul. Deja cu un copil de 4-5 ani poți să discuți să vezi cam în ce zonă se duce. Bineînțeles, putem încerca mai multe activități sportive, astfel încât să meargă acolo cu plăcere, nu obligat. De asemenea, pot să meargă, dacă părinții observă o înclinație către anumite abilități, și către un instrument muzical, astfel încât să încurajăm dezvoltarea neuro-psiho-motorie global”.

Integrarea în colectivul școlii

La intrarea în colectivitate la școală, acum de când avem clasa 0, depinde foarte mult de cum aleg învățătorii să aplice, să spunem, aceste caracteristici din programa școlară la clasa 0, pentru că uneori se face școală ca la clasa I, alteori este practic o extindere a grădiniței. Vorbim, totuși, de copii în jurul vârstei de 6 ani, unde este important, bineînțeles, să încurajăm și dezvoltarea anumitor abilități cognitive, dar să nu uităm că sunt niște copii pentru care este la fel de important să se joace și să se simtă bine și ideal ar fi să îmbinăm cumva aceste cunoștințe și învățarea lor prin joc.

Din nou, este importantă relaționarea cu ceilalți copii. Copiii, în grupul lor, învață foarte multe unii de la alții, învață ce înseamnă un spectru mai larg de emoții, învață să își rezolve conflicte între ei. De multe ori, părinții au tendința să rezolve ei anumite conflicte ale copiilor, imediat.

Ar fi bine să îi încurajăm să găsească soluții pentru rezolvarea acelor conflicte între ei și, bineînțeles, dacă lucrurile nu funcționează, atunci să intervenim noi, adulții.

Pe lumea asta există toate emoțiile, nu doar bucurie, fericire, satisfacție!

De asemenea, un mesaj important cred că ar fi că pe lumea asta există toate emoțiile, nu doar bucurie, fericire, satisfacție. Există și frustrare, nemulțumire, tristețe, vinovăție și așa mai departe. Un copil care este hiperprotejat, care nu este lăsat să trăiască, să simtă aceste emoții, care nu este ajutat să le înțeleagă, este posibil să aibă o dificultate în a le gestiona odată cu înaintarea în vârstă. Din păcate, uneori din prea multă dragoste, mai facem și greșeli cu copiii: adică încercăm să îi protejăm de tot ce înseamnă rău pe lume, însă este nevoie să înțeleagă și care sunt aceste emoții.

Criza de opoziție 2-5 ani

Copilul trece într-o anumită perioadă a dezvoltării prin ceea ce se numește „criza naturală de opoziție”, când începe să își dezvolte propria identitate, undeva între 2 și 5 ani, să spunem. Este normal atunci să apară acele crize de tantrum, să le spunem, când dorește să i se îndeplinească o dorință și găsește toate metodele prin care să obțină acel lucru.

Nu înseamnă că dacă îl lăsăm să înțeleagă ce este frustrarea că nu a primit obiectul dorit, jucăria dorită, va fi un copil nefericit și ne va urî veșnic și vom fi cei mai răi părinți din lume. Da, e greu, lucrurile astea sunt ușor de zis, greu de făcut, însă e extrem de important să facem diferența între o nevoie reală și ceva care nu este neapărat din această categorie, mai degrabă un moft, să spunem.

Pe măsură ce copilul crește în vârstă este important să fim atenți dacă apar modificări în activitățile lui zilnice:

  • dacă nu mai face ce făcea înainte cu plăcere,
  • dacă nu se mai joacă cu aceeași bucurie,
  • dacă începe să se retragă din punct de vedere social sau emoțional, preferă să petreacă mai mult timp singur, lucruri care sunt în contrast, cumva, cu ceea ce făcea până acum,
  • dacă nu mai vrea să participe la activitățile de familie, să fim atenți de ce se întâmplă lucrul ăsta.

Dacă apar diverse acuze somatice, simptome fizice care nu își găsesc neapărat o explicație, de multe ori se întâmplă ca acești copilași să acuze tot felul de dureri de burtică, de cap și părinții merg la medici și descoperă că lucrurile sunt în regulă din punct de vedere clinic, atunci trebuie să ne gândim dacă nu se întâmplă ceva din punct de vedere emoțional, mai ales dacă apar, de exemplu când trebuie să meargă la școală sau când trebuie să meargă la una dintre activități.

E important să fim atenți la orice schimbare din comportamentul copiilor. De asemenea, aceste schimbări, această tristețe pe care o căutăm noi, tradusă prin comportamentele despre care vorbeam, la copiii de vârstă preșcolară-școlară, este posibil să se manifeste și prin:

  • iritabilitate,
  • irascibilitate,
  • să avem un copil mai țâfnos (care se enervează mai repede și atunci să ne gândim dacă nu cumva, în spate, emoția primară este tristețea).

Ca răspuns la aceste nevoi, Guvernul României derulează Programul Național de suport destinat copiilor în contextul Pandemiei de Covid 19 – „Din Grijă pentru Copii”. Programul se adresează copiilor, părinților și specialiștilor. Măsurile vizează suportul psiho-emoțional și creșterea siguranței pentru copii.

 

Comments are closed.